TITLU: "Căutând-o pe Alaska"
AUTOR: John Green
NUMAR DE PAGINI: 288
EDITURA: Trei
DESCRIERE:
Miles Halter, un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre in ultimele lor clipe de viata – pleaca la scoala cu internat Culver Creek in cautarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut“.
Acest Necunoscut se dovedeste mai tulburator decat si-ar fi imaginat vreodata cand in noul sau cerc de prieteni isi face intrarea seducatoarea Alaska Young. Inteligenta, amuzanta, imprevizibila, Alaska il atrage intr-o lume misterioasa de lumini si umbre, ce sta sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Marquez: „Cum o sa mai ies eu din labirintul asta?“ Nimic nu va mai fi la fel...
RECENZIE:
Zilele astea am recitit una din cărţile mele preferate: "Căutând-o pe Alaska". John Green este extraordinar, îi ador toate cărţile şi chiar vi le recomand pe toate.
La "Căutând-o pe Alaska" m-a atras simţul umorului, poveste simplă şi personajele. Miles (poreclit Rotofeiul, de către colegul său de cameră) este un personaj care m-a atras foarte mult deoarece aceste vrea să iasă din lumea lui plictisitoare şi, astfel, pleacă în căutarea "Marelui Necunoscut". Acesta pleacă la şcoala cu internat la care a învăţat şi tatăl său, îşi găseşte noi prietenii, printre care şi minunata Alaska Young. Aceasta este un personaj foare misterios, putin antipatic unora datorită toanelor ei, Rotofeiul este fascinat de această fată de prima dată când a văzut-o, aceasta încearcă să afle înţelesul ultimelor cuvinte ale lui Gabriel Garcia Marquez şi îl roagă pe noul său prieten să o ajute.
Cartea este împărţită în două părţi: înainte şi după, înainte şi după ce,veţi afla voi ... Acest incident după care este împărţită cartea îl face pe Rotofei şi pe prietenii săi să se transforme în nişte detectivi, desigur, aceştia trebuie să treacă şi prin o mulţime de alte aventuri.
John Green îşi păstreayă stilul simplu, cartea te atrage de la prima pagină şi te face să nu o mai laşi din mână. Recunosc că "Oraşe de hârtie" şi această carte au personaje asemănătoare, de exemplu, Margo şi Alaska sunt două fete foarte misterioase, Quentin şi Miles ajung să facă orice pentru fata pe care o iubesc, etc.
Desigur, şi personajele secundare sunt foarte bine construite. Profesorul de religie mi s-a părut un personaj foarte interesant, genul acela de profesor pe care nu îl place toată lumea, dar el îşi face meseria foarte bine. Inţelepciunea sa şi modul său de gândire m-au impresionat.Colonelul şi Takumi au un uriaş simţ al umorului şi al ironiei (porecla lui Miles a fost aleasă de Colonel, deşi el era foarte slab şi înalt).
În final, pot să spun că ador această carte (ca toate cărţile lui John Green, de altfel) şi vă recomand cu căldură să o citiţi.
La "Căutând-o pe Alaska" m-a atras simţul umorului, poveste simplă şi personajele. Miles (poreclit Rotofeiul, de către colegul său de cameră) este un personaj care m-a atras foarte mult deoarece aceste vrea să iasă din lumea lui plictisitoare şi, astfel, pleacă în căutarea "Marelui Necunoscut". Acesta pleacă la şcoala cu internat la care a învăţat şi tatăl său, îşi găseşte noi prietenii, printre care şi minunata Alaska Young. Aceasta este un personaj foare misterios, putin antipatic unora datorită toanelor ei, Rotofeiul este fascinat de această fată de prima dată când a văzut-o, aceasta încearcă să afle înţelesul ultimelor cuvinte ale lui Gabriel Garcia Marquez şi îl roagă pe noul său prieten să o ajute.
Cartea este împărţită în două părţi: înainte şi după, înainte şi după ce,veţi afla voi ... Acest incident după care este împărţită cartea îl face pe Rotofei şi pe prietenii săi să se transforme în nişte detectivi, desigur, aceştia trebuie să treacă şi prin o mulţime de alte aventuri.
John Green îşi păstreayă stilul simplu, cartea te atrage de la prima pagină şi te face să nu o mai laşi din mână. Recunosc că "Oraşe de hârtie" şi această carte au personaje asemănătoare, de exemplu, Margo şi Alaska sunt două fete foarte misterioase, Quentin şi Miles ajung să facă orice pentru fata pe care o iubesc, etc.
Desigur, şi personajele secundare sunt foarte bine construite. Profesorul de religie mi s-a părut un personaj foarte interesant, genul acela de profesor pe care nu îl place toată lumea, dar el îşi face meseria foarte bine. Inţelepciunea sa şi modul său de gândire m-au impresionat.Colonelul şi Takumi au un uriaş simţ al umorului şi al ironiei (porecla lui Miles a fost aleasă de Colonel, deşi el era foarte slab şi înalt).
În final, pot să spun că ador această carte (ca toate cărţile lui John Green, de altfel) şi vă recomand cu căldură să o citiţi.
CITATE:
"Îţi petreci toată viaţa captiv în labirint, gândindu-te la felul în care vei evada de-acolo într-o bună zi şi cât de mişto o să fie şi îţi imagineyi că viitorul te face să mergi înainte, dar n-o faci niciodată. Te foloseşti de viitor pentru a scăpa de prezent."
"Voi fumaţi ca să vă bucuraţi de ţigară. Eu fumez ca să mor."
"Iar acum cred că e momentul prielnic să spun că era frumoasă. În întunericul de lângă mine, Alaska mirosea a sudoare şi a raye de soare şi a vanilie , iar în acea noapte luminată de o lunăfiravp vedeam doar silueta ei, excepţie făcând momentele când fuma, când tutunul aprins al ţigării ei îi învăluia faţa într-o lumină roşiatică. Dar, chiar şi pe întuneric îi vedeam ochii-două smaralde arzătoare. Avea acel soi de privire pătrunyătoare care te face să-i cedezi."
NOTĂ: 5/5
