"Fata din tren" de Paula Hawkins - RECENZIE

Titlu: "Fata din tren"
Titlu original: "The girl on the train"
Autor: Paula Hawkins
Numar de pagini: 408
Editura: Trei

Prezentare

Rachel merge in fiecare dimineata cu acelasi tren. Stie ca va astepta la acelasi semnal defect, timp in care va urmari ritualul de dimineata al unui cuplu ce locuieste intr-o casa de langa calea ferata.

I-a botezat „Jess si Jason“ si viata lor i se pare perfecta.

Pana cand intr-o zi vede ceva ce o socheaza. Totul se schimba si Rachel are sansa de a lua parte la vietile pe care le-a observat doar de pe margine.

Impresii

   Cand m-am apucat de "Fata din tren" nu stiam de la ce sa ma astept. Nu am citit nicio recenzie. Am fost placut surprinsa, din fericire.Cartea are 3 naratoare: Rachel, Megan si Anna. Sincer, cel mai mult am urat-o pe Anna. Chiar daca era femeia cu viata cea mai "perfecta" , avea un sot pe care il iubea, o fiica, atitudinea ei fata de Rachel m-a enervat la culme. Desigur, Rachel nu era o persoana minunata, avea multe probleme, dar totusi, atitudinea pe care o avea Anna de fiecare data mi s-a parut ciudata si exagerata.

   Nici Rachel nu a fost un personaj de care m-am atasat usor. Totusi, in ciuda aparentelor, Rachel nu era doar o alcoolica, divortata si disperata. In ciuda tuturor, aceasta incerca sa scape de acest comportament nepotrivit. La ea m-a deranjat in special modul in care i-a vazut pe "Jess si Jason" la inceput, aceasta judecandu-i doar dupa aparente. 
  Finalul m-a surprins foarte tare. Nu am de gand sa dau spoilere dar pot doar sa spun ca nu m-as fi asteptat niciodata la asa ceva.
   Va invit sa cititi aceasta carte minunate si sunt sigura ca nu veti regreta. Are tot ce ii trebuie. 
      5/5

CITATE

„Trebuie să găsesc o modalitate prin care să mă fac eu pe mine fericită, să încetez să mai caut fericirea în altă parte."
"Viata nu e un paragraf si moartea nu e ceva intre paranteze"

RECENZIE: "Căutând-o pe Alaska" de John Green

TITLU: "Căutând-o pe Alaska"

AUTOR: John Green

NUMAR DE PAGINI: 288

EDITURA: Trei

DESCRIERE:

               Miles Halter, un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre in ultimele lor clipe de viata – pleaca la scoala cu internat Culver Creek in cautarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut“.

               Acest Necunoscut se dovedeste mai tulburator decat si-ar fi imaginat vreodata cand in noul sau cerc de prieteni isi face intrarea seducatoarea Alaska Young. Inteligenta, amuzanta, imprevizibila, Alaska il atrage intr-o lume misterioasa de lumini si umbre, ce sta sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Marquez: „Cum o sa mai ies eu din labirintul asta?“ Nimic nu va mai fi la fel...

 RECENZIE:

        Zilele astea am recitit una din cărţile mele preferate: "Căutând-o pe Alaska". John Green este extraordinar, îi ador toate cărţile şi chiar vi le recomand pe toate.
       La "Căutând-o pe Alaska" m-a atras simţul umorului, poveste simplă şi personajele. Miles (poreclit Rotofeiul, de către colegul său de cameră) este un personaj care m-a atras foarte mult deoarece aceste vrea să iasă din lumea lui plictisitoare şi, astfel, pleacă în căutarea "Marelui Necunoscut". Acesta pleacă la şcoala cu internat la care a învăţat şi tatăl său, îşi găseşte noi prietenii, printre care şi minunata Alaska Young. Aceasta este un personaj foare misterios, putin antipatic unora datorită toanelor ei, Rotofeiul este fascinat de această fată de prima dată când a văzut-o, aceasta încearcă să afle înţelesul ultimelor cuvinte ale lui Gabriel Garcia Marquez şi îl roagă pe noul său prieten să o ajute.
      Cartea este împărţită în două părţi: înainte şi după, înainte şi după ce,veţi afla voi ... Acest incident după care este împărţită cartea îl face pe Rotofei şi pe prietenii săi să se transforme în nişte detectivi, desigur, aceştia trebuie să treacă şi prin o mulţime de alte aventuri.
      John Green îşi păstreayă stilul simplu, cartea te atrage de la prima pagină şi te face să nu o mai laşi din mână. Recunosc că "Oraşe de hârtie" şi această carte au personaje asemănătoare, de exemplu, Margo şi Alaska sunt două fete foarte misterioase, Quentin şi Miles ajung să facă orice pentru fata pe care o iubesc, etc. 
   Desigur, şi personajele secundare sunt foarte bine construite. Profesorul de religie mi s-a părut un personaj foarte interesant, genul acela de profesor pe care nu îl place toată lumea, dar el îşi face meseria foarte bine. Inţelepciunea sa şi modul său de gândire m-au impresionat.Colonelul şi Takumi au un uriaş simţ al umorului şi al ironiei (porecla lui Miles a fost aleasă de Colonel, deşi el era foarte slab şi înalt).
    În final, pot să spun că ador această carte (ca toate cărţile lui John Green, de altfel) şi vă recomand cu căldură să o citiţi. 

CITATE:

    "Îţi petreci toată viaţa captiv în labirint, gândindu-te la felul în care vei evada de-acolo într-o bună zi şi cât de mişto o să fie şi îţi imagineyi că viitorul te face să mergi înainte, dar n-o faci niciodată. Te foloseşti de viitor pentru a scăpa de prezent."

     "Voi fumaţi ca să vă bucuraţi de ţigară. Eu fumez ca să mor."

     "Iar acum cred că e momentul prielnic să spun că era frumoasă. În întunericul de lângă mine, Alaska mirosea a sudoare şi a raye de soare şi a vanilie , iar în acea noapte luminată de o lunăfiravp vedeam doar silueta ei, excepţie făcând momentele când fuma, când tutunul aprins al ţigării ei îi învăluia faţa într-o lumină roşiatică. Dar, chiar şi pe întuneric îi vedeam ochii-două smaralde arzătoare. Avea acel soi de privire pătrunyătoare care te face să-i cedezi."

NOTĂ: 5/5

Recenzie: "Zece negri mititei" de Agatha Christie

Titlu: "Zece negri mititei"

Autor: Agatha Christie

Numar pagini: 256

Editura:Rao

Descriere:

           Zece straini sunt atrasi de un misterios U.N. Owen, intr-o casa de pe o insu la izolata, din apropierea Devon-ului.  In timpul cinei, un mesaj inregistrat ii acuza pe fiecare in parte d câtevae cat e o crima, iar in final, in aceeasi seara, unul dintre oaspeti moare. “ Rupti de lume din cauza unei furtuni violente si urmariti de versurile unei vechi poezii pentru copii, care numara descrescator de la zece la zero, oaspetii lui U.N. Owen incep, unul cate unul, sa moara. Care are dintre ei este criminalul? Oare va supravietui cineva?

Recenzie:

        Vi s-a întâmplat vreodată să citiţi o carte genială scrisă de o autoare şi mai genială? "Zece negri mititei" este cu siguranţă aceea carte. Nici nu ştiu ce să zic despre această carte carem-a impresionat. Zece persoane sunt invitate pe Insula Negrului decătre un misterios domn Owen. Oaspeţii sunt ucişi pe rând.A fost imposibil să îmi dau seama cine a fost criminall

   Cartea am citit-o într-o seară,mi-au rămas doar câteva pagini pentru a doua zi, celeîn care ni se dezvăluie cine e criminalul. De ce le-am lăsat pentru a doua zi? Voiam ca misterul să mai fie mister măcar câteva ore... În plus, eram prea derutată şi lucrurile nu aveau sens. O să vedeţi la ce mă refer când o să citiţi cartea.

  Mi-a părut rău pentru personaje, modurile în care au fost ucise sunt groaznice şi ingenioase. Zece crime perfecte pentru o carte perfectă scrisă de o autoare perfectă. Prea multă perfecţiune? Nici pe departe... Eu una ador romanele Agathei Christie, toate sunt fenomenale. Mai jos am să vă las poezia după care s-a făcut acest masacru.

” Zece negri mititei au cinat sub luna noua:

Unul insa s-a-necat si-au ramas doar noua.

Noua negri mititei au stat noaptea dupa trei;

Unul s-a-ntrecut cu somnul si-au ramas doar opt din ei.

Opt negri mititei trec prin Devon intr-o noapte

Unul zice: “Eu raman”- si-au ramas doar sapte.

Sapte negri mititei despicau surcele groase;

Unul s-a taiat in doua si-au ramas doar sase.

Sase negri mititei se jucau c-un stup, netotii

Un bondar l-a-ntepat pe-unul si-au ramas doar cinci cu totii.

Cinci negri mititei vor s-ajunga magistrati;

Unul si-a-mplinit dorinta si-au ramas doar patru frati.

Patru negri au plecat, hat, pe mare, mititeii;

Unul a picat in lant si-au ramas doar trei.

Trei negri mititei zic: “La zoo e de noi”.

Pe-unu-l stranse-un urs in brate si-au ramas doar doi.

Doi negri mititei se uscau la soare-un pic;

Unul s-a prajit de tot si-a ramas un negru mic.

Un negru mititel, singur-singurel

,Cu un streang s-a spanzurat si n-a mai ramas nici el. ”

Notă: 5/5

RECENZIE: "Experimentul Angel" (Maximum Ride, vol. 1)

Bună! Ştiu că nu am mai postat de mult, am avut multe teme, teste şi am neglijat mult blogul. Zilele astea am citit "Maximum Ride: Experimentul Angel" de JAMES PATTERSON. A fost o lectură uşoară şi mi-a amintit de zilele în care voiam cu orice preţ să zbor (aveam vreo 7 ani şi îmi făceam o pereche de aripi din carton şi "zburam" toată ziua cu ele).

TITLU: "Experimentul Angel" (Maximum Ride, vol. 1) 
Autor: JAMES PATTERSON
Data aparitiei: Mai 2012
Numar pagini: 448
Editura: Leda

  Descriere

„Bun venit in cosmarul nostru. Asta-i povestea mea, povestea familiei mele, insa ar putea fi, la fel de bine, si povestea ta. Suntem cu totii bagati in chestia asta, crede-ma pe cuvant... Continua sa citesti, nu lasa pe nimeni sa te opreasca.“ - Max

                                                                   

Max Ride, tanara de paisprezece ani, stie ce inseamna sa te ridici deasupra lumii - la propriu! Ea si ceilalti membri ai stolului - Fang, Iggy, Nudge, Gasman si Angel -sunt niste copii obisnuiti, doar ca au aripi si pot zbura. Pentru unii, pare un vis minunat, insa viata lor se poate transforma intr-un adevarat cosmar in orice clipa... ca atunci cand Angel, cea mai mica din stol, este rapita si dusa inapoi la „Scoala“, locul in care ei au crescut. Aici, inchisi in custi, au fost cobaii unor asa-zisi „savanti“, care au experimentat asupra lor diverse modificari genetice, pentru ca in final copiii sa fie 98% umani si 2% pasari. Si ca si cum asta nu ar fi destul, ei sunt urmariti de Eliminatori, oameni-lupi, alte fiinte mutante rezultate in urma experientelor cumplite din laborator.

Nimic insa nu poate intrerupe calatoria micului stol, la capatul careia copiii spera sa afle raspunsul la intrebarile care-i chinuie obsedant: cum au venit pe lume, cine sunt parintii lor, de ce sunt superiori altor fiinte umane, cum pot scapa de creaturile blestemate care-i urmaresc si multe, multe altele...

  Recenzie

   La început nu am fost foarte atrasă de această carte dar am hotărât să îi dau totuşi o şansă. A meritat. Am devenit foarte apropiată de personaje, Max fiind preferata mea datorită calităţilor sale de lider. 

   Una din multele dorinţe ale oamenilor este zborul. Toţi am visat măcar o dată să avem aripi şi să putem zbura liberi prin văzduh, să fim liberi... Totuşi, această abilitate poate fi un  coşmar pentru şase copii cu vârste între şase si paisprezece ani. Aceştia au crescut într-un loc numit "Şcoală", în cuşti, trataţi ca pe nişte animale de către savanţi. După ce reuşesc să fugă se adăpostesc într-un loc ferit de pericole şi îşi trăiesc viaţa în linişte până când, Eliminatorii o capturează pe Angel, cea mai mică din stol. 

   Cartea asta mi s-a părut diferită, subiectul foarte atrăgător şi interesant. Max este un exemplu deoarece, la doar 14 ani, a devenit ca o mamă pentru restul stolului. Aceasta ia diverse decizii, unele proaste, altele bune pentru a-şi proteja fraţii. Maximum Ride are un aer de super-erou, inima ei bună băgând-o în multe belele,

  Chiar am rămas cu câteva întrebări după ce am citit această carte şi am să încep cât de curând următorul volum. 

  Cartea a avut de toate, a fost amuzantă, plină de acţiune şi uşor de citit. M-au amuzat mult gândurile lui Max (cartea este din perspectiva ei), replicile ei şi ale lui Fang, pline de ironie. Angel a fost foarte ciudată, ba chiar m-a enervat, nu m-am ataşat foarte mult de ea. Nudge, Iggy şi Gasman au fost ok, fiecare a dat o notă de culoare poveştii. Nu m-am plictisit deloc, fiecare pagină aducea o nouă surpriză. Totul a fost perfect, chiar iubesc cartea asta!

Citate

“ La altitudinea de patru mii cinci sute de metri, inca mai puteam distinge culorile masinilor care circulau de-a lungul autostrazii cu taxa din New Jersey, sub noi. Ma simteam nemaipomenit sa strabat din nou vazduhul, intinzandu-mi aripile cu totul, indepartand tristetea. Zburam intr-o formatie lejera inaintand fiecare prin siajul aerian al celuilalt, zambind din nimic. Eram fericiti sa fim impreuna pe cer, mult deasupra lumii care detinea misterele si durerea noastra. ’’

''Doamne.... oameni erau fragili ca nişte coji de ouă.''

'' Max... ai o misiune mult mai importantă decât găsirea părinţilor stolului. Concentrează-te să ajuţi întreaga lume, nu doar pe prietenii tăi. 

Mi-am ţinut aripile în echilibru, plutind foarte, foarte mult timp pe un curent cald, ascendent. Era ca şi cum aş fi plutit pe un nor, cea mai grovază senzaţie pe care ţi-o poţi imagina. Aş vrea să poţi încerca asta împreună cu mine. Poate, data viitoare.

Ştii, Voce, m-am gândit în cele din urmă, prietenii sunt lumea mea. ''

Notă: 5/5

Recenzie: "Oraşe de hârtie" de John Green

Titlul original: "Paper Towns"

Limba originală: engleză

Autor: John Green

Anul apariţiei: 2014

Nr. de pagini: 368














 DESCRIERE:

Lumea se răstoarnă cu doar câteva săptămâni înainte de terminarea liceului: Margo reapare în viaţa lui Quentin. În toiul nopţii, îmbrăcată în costum de ninja, gata pentru o nouă aventură. Extravagantă, frumoasă, imprevizibilă şi independentă, Margo l-a fascinat dintotdeauna pe Quentin. Îndrăgostit iremediabil de ea, o urmează orbeşte, încântat să ia parte la planurile jucăuşe şi vindicative ale ingenioasei Margo.

Numai că fata dispare iar. De data aceasta definitiv. Margo, fata visurilor care a fost întotdeauna o enigmă, acum devine un mister. Pentru Quentin. Care nu mai găseşte nimic altceva decât indicii… lăsate de ea pentru el. De aceea, decide să le urmeze.

IMPRESII:

      Aceasta este a treia carte scrisă de John Green pe care 

am citit-o şi pot să spun că am ajuns să o iubesc, la fel ca pe celelalte două cărţi: "Sub aceeaşi stea" şi "Căutând-o pe Alaska". 
      Cartea "Oraşe de hârtie" mi-a amintit de ce iubesc stilul simplu al lui John Green. Cartea te captează de la început şi apoi îţi e foarte greu să o laşi din mână.

Quentin (poreclit -Q-) este un adolescent cu planuri mari

 de viitor, cu o gaşcă restrânsă de prieteni, îndrăgostit încă 

din copilărie de Margo, vecina lui.

 După dispariţia lui Margo, Quentin urmează indiciile pe 

care i le-a lăsat aceasta şi astfel porneşte într-o călătorie din

care învaţă să se cunoască pe sine. Mi-a plăcut mult de 

Quentin, pentru dăruirea şi munca pe care a depus-o pentru

a-şi găsi  prietena.

   Sfârşitul mi s-a părut cam tragic, dar potrivit. 

   A fost o carte minunată, la fel ca toate cărţile lui John. A 

fost amuzantă, romantică şi plină de surprize. Eu, cum 

ador cărţile cu detectivi, mi s-a părut foarte ingenioasă.

   Margo, o fată iubeşte călătoriile, deşteaptă, atentă la 

detalii, amuzantă, frumoasă, răzbunătoare. Personajele 

secundare au fost la fel de bine construite, cu un 

uriaş simţ al umorului.

    Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost Quentin, un 

băiat deştept, cu iz de detectiv, a fost curajos, a încercat 

lucruri noi şi toate acestea pentru fata de care era 

îndrăgostit. 

    În final, vreau să vă spun că această carte merită cu

adevărat citită, am îndrăgit-o de la prima pagină.

Bună! Ce mai faceţi? Ce mai citiţi? Eu acum am început să citesc "Oraşe de hârtie" de John Green. În curând voi face şi o recenzie. Ok, vă las acum, am multe teme pe vacanţă care aşteaptă să fie făcute... Ne citim mai târziu

Recenzie : "Mincinoşii'' de E. Lockhart

TITLU: ''Mincinoşii'' 
TITLU ORIGINAL: ''We Were Liars''

Limba originală: engleză

Anul apariţiei: 2014

Nr. de pagini: 264

Editura: Trei






DESCRIERE

O familie frumoasă şi distinsă.
O insulă privată.
O fată vulnerabilă şi îndrăgostită.
Un băiat curajos, plin de pasiune.
Un grup de patru prieteni, Mincinoşii, a căror prietenie se dovedeşte a fi distructivă.
O revoltă. Un accident. Un secret.
Minciună după minciună.
Dragoste adevărată.
Adevărul.

Citeşte Mincinoşii. Şi dacă te întreabă cineva cum se sfârşeşte, minte, pur şi simplu!

RECENZIE

   Înainte să mă apuc de această carte am citit multe 

recenzii negative si foarte multe pozitive. Voiam să aflu în 

care categorie mă încadrez, o să iubesc carte sau o să o 

urăsc? Am iubit-o...

   Familia Sinclair este una dintre familiile care doar par 

perfecte, ascunzându-si adevăratele necazuri şi griji. În 

această familie predomină minciuna, viciile şi conflictele 

între surori. Bătrânul Harry, cel care deţine insula, 

bunicul lui Cadence, ajunge la o vârstă înaintată şi astfel,

 averea trebuie împărţită. Desigur, cele trei fiice ale sale vor 

să aibă o parte cât mai mare şi astfel au început conflictele 

şi bătaia pentru avere.

  A fost puţin ciudat să citesc din perspectiva lui Cadence 

pentru că ea era foarte confuză dar recunosc că mi-a 

plăcut. 
. 
  În vara numărul cincisprezece are loc un accident teribil, în

 urma căruia Cadence nu îşi mai aminteşte ce s-a întâmplat

 mai exact. Mama ei i-a spus de câteva ori dar cum aceasta

 uita de fiecare dată, doctorii au spus că ar trebui lăsată să 

îşi amintească singură.

  În vara numărul şaptespezece Cadence se întoarce pe 

insulă şi încearcă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. 

  Acum, finalul... Sinceră să fiu, a trebuit să citesc de două 

ori ca să conştientizez care era adevărul. Chiar nu puteam 

intui aşa ceva, ştiam doar că era ceva foarte rău. Recunosc 

că am plâns la final pentru că totul părea atât de ireal şi m-

am ataşat de personaje. Părea fără logică, însă, de fapt, 

avea logică... Toate piesele din puzzle se potriveau.

  ''Mincinosul'' meu preferat a fost Johnny, nu ştiu de ce m-a 

atras atât de mult. Gat a fost un personaj pe care s-a pus 

mult accent, mi-a plăcut şi de el, la fel şi de Mirren. 

Cadence era derutată, făcea multe alegeri proaste, era 

egoistă dar a fost cea mai norocoasă dintre cei patru.

  A fost o carte bună, uşoară , am terminat-o în două zile.

 Misterul, amuzamentul si ''micile'' minciuni m-au facut să îi 

dau 4 stele. 

RECENZIE : ''Daca as ramane'' de Gayle Forman

TITLU : ''Dacă aş rămâne''
TITLU ORIGINAL :'' If I stay''
Autor: Gayle Forman
Editura: RAO 
Nr. pagini: 220
An aparitie: 2014





Aş vrea să încep prin a spune că aceasta este prima mea recenzie, nu am experienţă şi sunt doar o puştoaică care incearcă chestii noi. Ok, să revin la carte .









DESCRIERE
Mia este o violoncelistă talentată în vârstă de 17 ani, cu o familie iubitoare şi un prieten minunat, Adam. Ea nu trebuie decât să aleagă dacă va merge la New York pentru a studia la Julliard sau dacă va rămâne în Oregon cu cei dragi. Însă într-o dimineaţă cu ninsoare, totul se schimbă, iar decizia pe care brusc trebuie să o ia este dramatică şi dureroasă. Mia îşi pierde părinţii şi fratele mai mic într-un accident rutier, şi, cu toate că nu îşi aminteşte momentul impactului, ea îi poate vedea pe cei din jur şi pe sine. Romanul este scris la persoana întâi, Mia evocă evenimente din viaţa sa, descrie ceea ce vede şi aude în spital, deşi nu poate simţi nimic şi este din ce în ce mai slăbită. Dragostea pentru cei rămaşi în viaţă şi pentru Adam şi pasiunea pentru muzica clasică vor determina alegerea pe care tânara o face la final. "Dacă aş rămâne" atinge teme importante, despre viaţă, moarte şi despre cum totul se poate schimba iremediabil într-o secundă. Cartea este inspirată de o tragedie reală.

IMPRESII
Prima oară când am văzut coperta cărţii am crezut că este o poveste tipică de dragoste, aşa că am evitat-o cât am putut de mult . Aşa îmi trebuie dacă judec o carte după copertă . OK, deci m-am înşelat amarnic ... ''Dacă aş rămâne'' e o lecţie de viaţă, o poveste care m-a făcut să plâng şi să preţuiesc ceea ce am. Zilnic, aud despre zeci de accidente şi, de câteva ori, în timp ce mergeam undeva împreună cu maşina, astfel de scene de groază s-au derulat chiar în faţa mea. Mia avea tot : o familie perfectă, un iubit rocker şi ero violoncistă talentată, toate până in ziua care s-a schimbat totul . Pentru mine, a fost una din cele mai triste cărţi şi uşoare totodată, autoarea atribuind bolnavului şansa de a alege între viaţă şi moarte. Cu siguranţă, dacă te-ar întreba cineva acum, ai alege viaţa . Dar dacă, într-o secundă distrugătoare, pierzi tot ce îţi este mai drag ? Cu siguranţă , Mia ar putea să îşi continue viaţa alături de Adam şi să devină ce şi-a dorit mereu . M-a impresionat gestul lui Adam, disperarea cu care acesta a vrut să îşi vadă iubita dar şi pritenia dintre Mia şi Kim . În concluzie , dacă nu aţi pus mâna pe carte vă să o faceţi cât de repede puteţi . Luaţi-vă şi nişte şerveţele, eu am avut nevoie .