RECENZIE: "Experimentul Angel" (Maximum Ride, vol. 1)

Bună! Ştiu că nu am mai postat de mult, am avut multe teme, teste şi am neglijat mult blogul. Zilele astea am citit "Maximum Ride: Experimentul Angel" de JAMES PATTERSON. A fost o lectură uşoară şi mi-a amintit de zilele în care voiam cu orice preţ să zbor (aveam vreo 7 ani şi îmi făceam o pereche de aripi din carton şi "zburam" toată ziua cu ele).

TITLU: "Experimentul Angel" (Maximum Ride, vol. 1) 
Autor: JAMES PATTERSON
Data aparitiei: Mai 2012
Numar pagini: 448
Editura: Leda

  Descriere

„Bun venit in cosmarul nostru. Asta-i povestea mea, povestea familiei mele, insa ar putea fi, la fel de bine, si povestea ta. Suntem cu totii bagati in chestia asta, crede-ma pe cuvant... Continua sa citesti, nu lasa pe nimeni sa te opreasca.“ - Max

                                                                   

Max Ride, tanara de paisprezece ani, stie ce inseamna sa te ridici deasupra lumii - la propriu! Ea si ceilalti membri ai stolului - Fang, Iggy, Nudge, Gasman si Angel -sunt niste copii obisnuiti, doar ca au aripi si pot zbura. Pentru unii, pare un vis minunat, insa viata lor se poate transforma intr-un adevarat cosmar in orice clipa... ca atunci cand Angel, cea mai mica din stol, este rapita si dusa inapoi la „Scoala“, locul in care ei au crescut. Aici, inchisi in custi, au fost cobaii unor asa-zisi „savanti“, care au experimentat asupra lor diverse modificari genetice, pentru ca in final copiii sa fie 98% umani si 2% pasari. Si ca si cum asta nu ar fi destul, ei sunt urmariti de Eliminatori, oameni-lupi, alte fiinte mutante rezultate in urma experientelor cumplite din laborator.

Nimic insa nu poate intrerupe calatoria micului stol, la capatul careia copiii spera sa afle raspunsul la intrebarile care-i chinuie obsedant: cum au venit pe lume, cine sunt parintii lor, de ce sunt superiori altor fiinte umane, cum pot scapa de creaturile blestemate care-i urmaresc si multe, multe altele...

  Recenzie

   La început nu am fost foarte atrasă de această carte dar am hotărât să îi dau totuşi o şansă. A meritat. Am devenit foarte apropiată de personaje, Max fiind preferata mea datorită calităţilor sale de lider. 

   Una din multele dorinţe ale oamenilor este zborul. Toţi am visat măcar o dată să avem aripi şi să putem zbura liberi prin văzduh, să fim liberi... Totuşi, această abilitate poate fi un  coşmar pentru şase copii cu vârste între şase si paisprezece ani. Aceştia au crescut într-un loc numit "Şcoală", în cuşti, trataţi ca pe nişte animale de către savanţi. După ce reuşesc să fugă se adăpostesc într-un loc ferit de pericole şi îşi trăiesc viaţa în linişte până când, Eliminatorii o capturează pe Angel, cea mai mică din stol. 

   Cartea asta mi s-a părut diferită, subiectul foarte atrăgător şi interesant. Max este un exemplu deoarece, la doar 14 ani, a devenit ca o mamă pentru restul stolului. Aceasta ia diverse decizii, unele proaste, altele bune pentru a-şi proteja fraţii. Maximum Ride are un aer de super-erou, inima ei bună băgând-o în multe belele,

  Chiar am rămas cu câteva întrebări după ce am citit această carte şi am să încep cât de curând următorul volum. 

  Cartea a avut de toate, a fost amuzantă, plină de acţiune şi uşor de citit. M-au amuzat mult gândurile lui Max (cartea este din perspectiva ei), replicile ei şi ale lui Fang, pline de ironie. Angel a fost foarte ciudată, ba chiar m-a enervat, nu m-am ataşat foarte mult de ea. Nudge, Iggy şi Gasman au fost ok, fiecare a dat o notă de culoare poveştii. Nu m-am plictisit deloc, fiecare pagină aducea o nouă surpriză. Totul a fost perfect, chiar iubesc cartea asta!

Citate

“ La altitudinea de patru mii cinci sute de metri, inca mai puteam distinge culorile masinilor care circulau de-a lungul autostrazii cu taxa din New Jersey, sub noi. Ma simteam nemaipomenit sa strabat din nou vazduhul, intinzandu-mi aripile cu totul, indepartand tristetea. Zburam intr-o formatie lejera inaintand fiecare prin siajul aerian al celuilalt, zambind din nimic. Eram fericiti sa fim impreuna pe cer, mult deasupra lumii care detinea misterele si durerea noastra. ’’

''Doamne.... oameni erau fragili ca nişte coji de ouă.''

'' Max... ai o misiune mult mai importantă decât găsirea părinţilor stolului. Concentrează-te să ajuţi întreaga lume, nu doar pe prietenii tăi. 

Mi-am ţinut aripile în echilibru, plutind foarte, foarte mult timp pe un curent cald, ascendent. Era ca şi cum aş fi plutit pe un nor, cea mai grovază senzaţie pe care ţi-o poţi imagina. Aş vrea să poţi încerca asta împreună cu mine. Poate, data viitoare.

Ştii, Voce, m-am gândit în cele din urmă, prietenii sunt lumea mea. ''

Notă: 5/5